De ce nu avem opoziție?


image

Îmi pun această întrebare din 1990.
Pare un paradox. După valul  (subit?) de anticomunism care cuprinsese țara în iarna lui 89, poporul suveran a votat cu o majoritate jenantă urmașii vechiului partid, reşapați în FSN. Am crezut atunci că am fost victimele unei manipulări de proporții. Doar că nu ne-a manipulat nimeni. Un sfert de secol mai târziu am înțeles că „people constrained by loyalty to others who have helped them with wrongdoing, who use those others’ corruption as an alibi for their own failings, and those who hope that the resulting system of shifty back-scratching somehow constitutes an alternative ethical system” este explicația. Citatul este din cronica la recentul succes cinematografic „Bacalaureat”, apărută în The Guardian. Nu ştiu dacă această etică alternativă de care ne agățăm cu disperare este generală sau se aplică doar unor societăți. Experiența îmi spune că e generală, deosebirile sunt doar de nuanță. Iar tunelul nostru de fugă e alcătuit din iluzii. Ciclic suntem euforici pentru a sfârşi în depresie, în căutarea altei euforii. Până când? Până când rezistă organismul, cel individual sau cel social. În cele din urmă orice entitate biologică moare pentru a face loc alteia, predestinată să repete experiența. Nu avem opoziție din același motiv pentru care eu nu am fost niciodată în stare să ajung scriitor. Am simțit mereu nevoia să spun adevărul, în loc să fabulez. 

Reclame

De ce achizițiile ocolesc Linux?


image

Întrebarea e naivă. Inutilă, vor zice unii. Nu e limpede, ce mai întrebi? Linux e gratuit, deci trebuie eliminat. Noi funcționăm doar cu bani. Cât mai mulți. Să avem de unde sifona. Altminteri, ce afacere am făcut? Deștepții îmi explică. Sunt unele aplicații incompatibile. Eu ştiu că nu e adevărat. Nu ştiu fiindcă aş fi un specialist. Ştiu fiindcă le folosesc pe laptop, care merge de mulți ani doar pe Linux. Alții vor Windows pentru satisfacția de a folosi un sistem de operare „crăpat „,  adică fără licență, asta e imposibil cu Linux fiindcă acolo nu ai ce crăpa. Mai sunt şi cei  (cele) care îmi răspund lasă-mă, am destule pe cap, nu-mi mai trebuie alte complicații. Am vorbit şi cu decidenți. Era clar că nu înțelegeau nimic, mă ascultau cu răbdarea diplomatică a alesului față de alegătorul fraier. Să nu râzi când citești că am avut parte şi de un scandal Microsoft? Puteam lipsi?