Să nu uităm nicicănd să iubim cititorii…


laszlorobert

Toate statisticile arată că piața cărții s-a prăbușit dramatic. Dar și mai dramatică îmi pare a fi o altă statistică, nepublicată din motive lesne de înțeles, care arată că românii nu mai citesc, că au părăsit cartea în favoarea televizorului și mai ales a calculatorului.” scrie prietenul Robert Laszlo pe blogul său. Concluzia lui e devastatoare: ”În România nu cred că sunt zece scriitori care trăiesc din scris. Asta nu-i meserie, și din moment ce nu este lucrativă, nici nu poate fi!”
De acord cu tânărul meu prieten care enumeră mai sus efectele, dar cum rămâne cu cauzele?

  • Nu cumva scriitorii, atâția câți sunt (mult prea mulți, după părerea mea, dar asta contează mai puțin) au contribuit la această stare de fapt?
  • În dorința lor de a-și vedea numele pe coperta unei cărți, au mai respectat scriitorii noștri regulile pieței?
  • Cum stăm cu cererea și oferta?
  • Dar cu numărul mare de cărți lansate “în familie”, cu prietenii, care se distribuie gratuit, fiindcă ele au fost deja plătite de sponsor?

Subvențiile ajută fără îndoială la publicarea cărților, dar ele constituie o opțiune a unor instituții sau persoane private cu dare de mână. Din cele scrise de Robert Laszlo pe blogul său rezultă că cititorii sunt de altă părere și nu e de mirare, din moment ce au fost uitați. Avem nenumărate reviste care anunță aparițiile editoriale, dar nici una nu se ocupă de vânzarea cărților sau cel puțin de un dialog decent cu cititorii. Literatura a devenit un fenomen de echo chamber (termen din sociologie) în care autorii sunt și presupușii cititori care schimbă amabilități între ei în cadrul unui grup local.

  • Câți scriitori se (mai) întreabă ce vrea, ce așteaptă să citească publicul?
  • Și câți caută doar un finanțator pentru un tiraj confidențial și apoi vânează unul dintre miile de premii care se distribuie cu mare, prea mare generozitate?

Nu cumva contribuie și aceste practici la faptul că avem o armată de scriitori publicați și premiați, dar, vorba prietenului meu, între ei nu sunt nici zece care sunt citiți cu adevărat.
Rămâne întrebarea: ce este de făcut?

  • În primul rând cred ca atenția ar trebui să se îndrepte spre cititor.
  • Dacă cititorul va simți nevoia de lectură va merge să cumpere cărți așa cum cumpără alte produse.
  • Pentru ca el (cititorul) să simtă această nevoie trebuie să înnoim cunoștința cu el, să îi înțelegem nevoile și așteptările, adică să coborâm din turnul de fildeș.

De multă vreme propun (și tot de atunci lumea se face că nu aude, deci înțeleg că nu le convine propunerea mea) – publicarea cărților prin crowd funding – cartea se tipăreste după ce un număr target de cititori au comandat-o. Pentru detalii putem continua dialogul în altă parte. Ar fi o dezbatere lungă dar folositoare, piața cărții nu va reînvia de la sine și mai ales nu va reînvia dacă noi nu întreprindem nimic în acest sens.

Reclame

Mirela Orban „Buzunare pentru răvașe netrimise”


connections101018

Un drum tot mai lung până la poezie – îl parcurgem singuri, în nopți de insomnie (școlile de poezie s-au închis de mult) – – criticii fac semne cu laptopurile lor ca polițiștii de la rutieră, când te trag pe dreapta – – publicul e amabil, aduce flori, felicită și primește autografe, ne-am fotografiat pentru eternitate și în cele din urmă am plecat să ne trăim în continuare insomniile în singurătate – iar poezia rămâne o Fata Morgana fără de care e trist și frig noaptea în deșert. La bună vedere în 10 noiembrie prieteni!

Leaves of Autumn


01 _ Front page

Screenshot from 2018-08-24 03-20-00

POSTMODERNE ELEGIE

Zorin Diaconescu, Rumänien

inzwischen

kam uns der herbst abhanden

es kümmert sich niemand darum

schließlich reisen wir zwischen jahreszeiten

von heute auf morgen, manchmal

geht es sogar schneller

selbst der wetterfrosch hat das begriffen

und nimmt sich nicht mehr ernst

voraussage der wetters ist

eine kurzweil im oldtimer look

blitze gelten vielleicht als filmeffekte

wolken erzeugt jede gratis software

inzwischen

haben wir andere sorgen

in der schule malt man keine gelb-braune blätter mehr

und niemand sammelt noch kastanien

inzwischen

kamen uns mehrere sachen abhanden

niemand will sich darauf einlassen

denn wir können uns solche emotionen

nicht mehr leisten, nicht einmal

inzwischen

 

POSTMODERN ELEGY

Zorin Diaconescu, Romania

meanwhile

we lost the autumn

nobody cares about it

after all,

we travel between seasons

from one day to the next, sometimes

it works even faster,

the weatherman has realized

what’s going on

and does not take himself seriously anymore

he predict the weather

as a distraction in old timer look

flashes may be considered film effects

clouds can be generated with every free software

meanwhile

we have other things to worry about

at school no one paints yellow-brown leaves anymore

and nobody is still collecting chestnuts

meanwhile

we have lost several things

and nobody wants to get involved

because of the peril in emotions

we can not afford anymore, not even

meanwhile