M-am întrebat adesea dacă înghesuiala din (și din jurul) unei catedrale (sau biserici) este locul cel mai potrivit pentru reculegere spirituală? N-am găsi decât un singur răspuns: pentru mine nu este. De obicei interlocutorii nu sunt de acord cu mine. Presupun că ei știu ceva, eu nu. Sărbători fericite!
![CRONICA [R]](https://crezerv.files.wordpress.com/2018/04/cropped-image0006-e1524368208317.jpg)
CRONICA [R] 
Răspunsul invariabil este: „Aşa se face dom’le, se poate!?” Acolo unde instinctul de turmă este cel mai bine înrădăcinat, nu poţi veni cu argumente de bun-simţ sau – do’mne, feri! – cu punerea la îndoială a validităţii unor „ticuri sociale”. Te retragi frumos şi ignori zvonurile ce ţi se vor naşte în urmă. 😉
Fie-ţi sărbătorile aşa cum le doreşti!
ApreciazăApreciază
Asa am făcut. O zi liniştită!
ApreciazăApreciază
Problema e mai degrabã locatzia, nu evenimentul. . . Chiar dacã sînt amîndouã biserici, o „catedralã” shi o bisericã de sat sînt locuri foarte diferite. Ca de la Cer la Pãmint. Diferentza dintre un interviu cu Becali shi unul, de arhivã, cu Petre Tzutzea.
Sîntetzi in Bistritza? De ce nu mergetzi la Înviere la bisericutza din Lushca (preot paroh Crin Theodorescu). For a change. And the chance to see and realize that, sometimes, location makes all the difference.
Rohia, Meteora, Aghion Oros. .
Happy Easter, Sir – si „Hristos a-înviat”.
For real.
ApreciazăApreciază
Sunt la Sălcuţa. Aici avem o bisericuţă de lemn. It’s all we need.
ApreciazăApreciază