„Ne-au furat”. Şi noi?


Se plânge masiv. Ne-au furat! Plâng reţelele, plâng blogurile, mai ceva ca icoana lui Arsenie Boca. Mi-e silă, recunosc. Dacă am fost suficient de proşti să ne lăsăm furaţi – (sau suficient de slabi, poate şi puţin complici; oare n-am sperat să pice ceva şi pentru noi?) – chiar nu avem de gând să întreprindem ceva ca să nu mai fim furaţi în viitor? Nu avem de gând, altfel s-ar întâmpla ceva. Noi trăim în continuare în locul în care nu se întâmplă nimic. Bocitul nu ajută, repetat la nesfârşit devine plictisitor. V-aş îndemna să răspundeţi (în gând, cel puţin) la întrebarea: care n-a primit în viaţa lui cel puţin o fărâmă din jaful general? O cafea, dată degeaba pe bani publici? Un concert la care nu trebuie să plăteşti bilet? O găleată electorală? Să te superi că alţii au furat mai mult şi ţie nu ţi-au dat mai nimic nu e morală, e doar invidie. Iar dacă averea se face din furat, ne rămân două posibilităţi: ori nu ne pasă de avere, ori ne apucăm de furat. The choice is yours!

Codul secret: Delirul lui Marin Preda


Zorin Diaconescu:

E frumos să ai talent, e sublim să ai talent și inteligență și e ridicol să le ai pe amândouă și să nu faci nimic cu ele.

Originally posted on CRONICA [R]:

Romanul Delirul a fost un proiect ambițios: reabilitarea morală a Mareșalului Ion Antonescu, pe fondul orientării național-comuniste inițiate de grupul în jurul lui Ceuașescu, grup din care oficial nu am mai rămas nimeni.

Succesul ideii a fost mai mare decât cel al romanului, fiindcă ea corespunde unor aspirații ascunse, complementare servilismului oficial, la fel de fals ca și determinarea național-comuniștilor. În secolul 21 nu se mai moare pentru o idee, se moare de infarct, de cancer, de 101 alte boli, dar nu mai e la modă să mori pentru o idee. De fapt nu merită nici să-ți pierzi serviciul sau șefia pentru așa ceva. În secolul 21 suntem pragmatici.

Pragmatismul nostru ar avea ceva grandios, ca iezuiții, scopul scuză mijloacele, doar că nouă ne lipsește scopul. Nu de tot, dar e atât de banal, încât e jenant să-l amintim. Un servici acolo, o lefșoară, o mașinuță, o țuică, o măslină.

View original 83 more words

Cronica: Ion Stratan a ajuns să ne cânte din liră degeaba


Zorin Diaconescu:

Atâta timp cât nu ai făcut ceva concret pentru a schimba sistemul, faci parte din el şi cam atât. Dacă asta te mulţumeşte, te încântă sau te enervează, e irelevant.

Originally posted on CRONICA [R]:

„Pentameronul” a fost un poem care a făcut furori la vremea publicării sale. [Mai multe aflați aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Stratan_%28scriitor%29].

Nu știu dacă poetul a avut o viziune, dacă a intuit că după dezastrul anilor 80 va urma un alt dezastru, în alte culori și produs la altă casă de filme.

Nici nu știu dacă suntem capabili să recunoaștem dimensiunile dezastrului actual sau dacă ne interesează așa ceva. Presupun că instinctul de autoconservare a rămas intact, probabil mulți dintre noi se vor salva ca indivizi, iar restul este doar o etapă într-un manual de istorie, un capitol lipsit de importanță, care nu va pica la examene, fiind scris cu litere mici, la subsol.

Suntem foarte harnici în a ne plânge: de trecutul nostru, de vremurile pe care le-am apucat, de climă și de calitatea apei și de câte și mai câte, dar nu ne punem nici din greșeală întrebarea: ce exemplu…

View original 44 more words

Espereu: România nu e o țară altfel, noi așteptăm să fie altfel fiindcă punem problema geșit


Zorin Diaconescu:

Redescoperirea Americii nu va scoate la iveală un nou continent. Ori de câte ori am repeta operaţiunea.

Originally posted on CRONICA [R]:

La noi primul cuvânt e România: ca la noi la nimeni, la noi… etc. E un mod greșit de a pune problema.

Trăiesc zi de zi în România.

România nu este un triunghi al Bermudelor, unde legile fizicii nu mai sunt valabile. Noi avem însă obiceiul de a ne considera excepții.

Dacă am începe de fiecare dată cu noi, pentru ca în final să ajungem la societate, aceasta din urmă ar fi alta.

Autoritățile românești sunt corupte, dar nu mai corupte decât altele. Statul român e un prost administrator. Orice stat e un prost administrator. Politica românească e plină de impostori și de trădători. Așa e orice politică. Politica nu se face cu îngeri.

Poate, dacă citiți aceste rânduri, va mai recalibrați judecățile.

E simplu. N-are rosr să-i tot judecăm pe ceilalți.

Avem șansa să începem (dacă n-am făcut-o pînă acum) cu noi înșine.

View original

Codul secret: După 23 de ani, România se conduce tot de la televizor?


Zorin Diaconescu:

Până şi Ceauşescu a ieşit din scenă ţinând un discurs… să fie cuvântarea de azi fluierul ciobanului din Mioriţa?

Originally posted on CRONICA [R]:

Nu.

Exact ca în 1989, pe ecrane se vede un show, un fel de variantă autohtonă de „Big Brother”, experiment care la noi n-a avut succes fiindcă nu a fost calibrat corect după nevoile consumatorului carpato-danubiano-pontic. Acest consumator nu este interesat de oameni, ci de „vedete” și „personalități”.  Acest individ majoritar, dacă îl doare piciorul nu se duce la ortoped, ci la directorul spitalului, sau, mai bine, la ministrul sănătății. Acest consumator protejat vrea să știe neapărat cine e șeful instituției – nu-l interesează eventualul ei randament.

Așa a fost el (ea) educat(ă) în 50 de ani de muncă întru edificarea omului nou.

Nu știu câți își dau seama că munca de educație în spiritul eticii și echității socialiste (mulți nici nu -mai – știu ce e aia) dă roade de abia acum.

Cine a participat vreodată la o ședință de partid (din alea adevărate, de dinainte de 89) știe…

View original 64 more words

Cronica: Eu nu zbor deasupra unui cuib de cuci…


Zorin Diaconescu:

Cândvs visam să zburăm, chiar şi asupra unui cuib de cuc. Astăzi poate mai zburăm, când oferta biletului de ocazie şi iluzia că plecând, vom rezolva ceva, ne îndeamnă… să uităm. Credinţa în libertate îl animă doar pe captiv. Înlocuirea captivităţii cu loteria e antipoezie.

Originally posted on CRONICA [R]:

…eu trăiesc în el, nu mă cheamă Randall Patrick McMurphy şi nu am întâlnit-o încă pe sora Ratched.
Nu am forţa tăcutului şef de trib, deci nu voi reuşi să evadez.
Deocamdată îmi iau cuminte medicamentele şi ascult muzica liniştitoare de la televizor.
Din când în când particip la terapia de grup.
Nu m-au bătut, sunt de acord cu majoritatea.

View original