Peștișorul de aur si cele 3 dorințe


10628328_738897632847157_1244545829642349597_nBancurile cu peștișorul de aur care îi îndeplinește 3 dorințe ba lui Bulă, ba lui Ivan Ivanovici demonstrau cât de ușor ne păcălim singuri, atunci când dorințele noastre sunt conforme cu tendința generală, să-i zicem moda timpului, în loc de propria noastră personalitate. Întrebarea cheie este: cine vreau să fiu? Vreau să fiu eu însumi, sau vreau să fiu cel care momentan e la modă. Cred că oricine se simte cel mai bine în propria lui piele. Teoretic toți vrem să fim, de pilda, bogați, puternici și celebri, sau așa suntem făcuți să credem. Realitatea este alta, iar problema cu realitatea e că de obicei o descoperim după ce am încheiat târgul. Omul aspiră la o viață spirituală dincolo de această realitate. Din păcate, încă nu am reușit să ne rezolvăm relația cu realitatea, iar când vine vorba de spiritualitate, lucrurile se complică si mai mult. Iată de ce la Bistrița s-a născut SQS.

Aflați mai multe aici.

Păpușa din cârpe de sub patul poetului


11021461_1596878717215746_8233925801772340160_o

Poetul mărturisește că se ascundea sub pat, unde și-a făcut o păpușă din cârpe. Adesea adormea cu capul pe pantofii din jur. Acum, când păpușa e gata, după ce stinge lumina, se teme să adoarmă, știind-o acolo.

De la o vârstă e riscant să te întâlnești cu amintirile, dar nu vei scăpa, ocolindu-le. Le vei bănui, bănuiala te va urmări, te poți ascunde, dar nu ai cum să scapi.

Asumă-ți destinul și așteaptă înserarea!

Rostul unei zile


image

Marius Chivu - Lansare de carteAm încercat să aflu de ce, la sfârșitul fiecărei zile, ne dorim începutul alteia noi?De ce alimentăm cu disperare speranțe spre nicăieri? De ce ne credem blindați prin cuvânt, credință sustrasă cercetării, interogare refuzată? De ce credem că vom afla ce n-a aflat încă nimeni? Și dacă vom afla?…

Nu știu, continui…

Pentru cei, care cred în capacitatea omenirii de a se reinventa


particuleleelementare-4509O idee care m-a impresionat, fără să mă convingă. De ce prefer impresiile? Sunt deliciul momentului și nu te obligă la nimic. Convingerile mă sperie. Parcă ai depune un jurământ, un pact cu Mefistofel, adio libertate, în schimbul unor promisiuni. Pentru detalii trebuie să citiți cartea. Un weekend liniștit!

De ce se sinucid mai puțini oameni în Laponia decât în Hawaii?


Ca să te sinucizi, ai, totuși, nevoie de un motiv, nu?

Viața în Laponia nu e grea, e foarte grea. Cu toate acestea, sub cerul albastru și soarele cald din Hawaii se sinucid mai multi oameni. Deportații din Siberia sunt lăsați în pace, fiindcă, oricum, nu mai ai cum să-i pedepsești suplimentar.

Cei care spun, decât să fiu compătimit, prefer să fiu invidiat, vor sfârși prin a fi compătimiți – și invers.

Viața e plină de capcane, te ferești de una, doar ca să cazi în alta.

Când schimbi polii bateriei media


Orice strateg cu pregătire militară va confirma că un terioriu nu este cucerit până când nu ai pătruns în mințile și inimile oamenilor.

Încercarea de a controla direct mintea omenească s-a dovedit a fi un eșec, conform informațiilor disponibile despre astfel de programe (MK Ultra și altele). În schimb controlul comunicării a fost și este o preocupare constantă a oricărui guvern, democratic, autoritar sau dictatură, doar formele controlului exercitat asupra mediilor de comunicare diferă prin metode și procedee.

Information overflow funcționează din plin, la noi, în prezent, respectând aparențele democrației și ale statului de drept. Inversarea polilor, de la mediile din timpul dictaturii, când oportunitatea de comunicare (publicare) era drastic restrânsă, la starea de fapt din ziua de azi, când oricine poate publica orice, a produs și produce în continuare situații și (con)texte pe care nu le-au visat scriitorii noștri, de la Caragiale la Ionescu.

În toată povestea sunt ceva bani de luat, așa că la orice ușă pe care scrie media se înghesuie gurile flămânde. Intelectualii mârâie, dar se dau pe brazdă, cu gândul la facturile din cutia poștală. În ansamblu, nivelul cultural al prestației este inferior celui de dinainte de 89. În schimb se mimează liberalismul. Oare ne dăm seama că am devenit o sectă de sinucigași?

Îmi cer scuze pentru tonul didactic. Deformație profesională.

De ce unii pretind că vor să plece la mama?


În melodramele de odinioră, ea, nefericită și neînțeleasă, amenința cu bagajele. Tot așa și http://www.contributors.ro/editorial/%E2%80%9Evreau-sa-renun%C8%9B-la-ceta%C8%9Benia-romana-sa-nu-mai-am-vreo-legatura-cu-acest-stat-mafiot-%C8%99i-profund-corupt%E2%80%9D/
Ce înseamnă vreau? Și care e miezul acestui text pseudodramatic, în afară de teribilism? Cetățenia română îți dă dreptul să umblii liber prin UE, nu e cazul apatrizilor. Deci, renunțarea e o dovadă de… (completați cum credeți). Cetățenia e un drept, nu presupune identificarea cu…, nu e un dar și nici o cârdășie. Nu te obligă nimeni să-ți lauzi patria sau să fii de acord cu șefii ei.

Încep să suspectez tablodizarea creierelor.