CRONICA [R]

Pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.

Scrisori deschise 2. Poeților. Vis și armonie — 17 aprilie 2015

Scrisori deschise 2. Poeților. Vis și armonie


image

Românul se naște poet. Suntem poeți din naștere. Producem poezie. Trăim în poezie. Mai bine zis, suntem un fel de chiriași. Alții încasează chiria. De obicei, n-avem cu ce plăti. Datornici, căutăm ceva de vândut sau de amanetat. N-a mai rămas mare lucru. Dacă am fi francezi, am zice că totul e pierdut în afară de onoare. Nu suntem. Onoarea nu ne prea interesează. De loc. Suntem cazuri speciale, legea nu se aplică. Altă poezie. Ce ni se aplică e lege? Să răspundă învățații.
Halal.

Scrisori deschise. Scufiței. Culoarea nu contează — 16 aprilie 2015

Scrisori deschise. Scufiței. Culoarea nu contează


image

Nu ai nici un motiv să te dai surprinsă dacă, plimbându-te prin pădure în fustiță scurtă, la un moment dat te întâlnești cu lupul.
Dar, mă rog, cu cine ai fi vrut să te întâlnești? Cu zâna cea bună? Zânele în general nu caută fetițe în fustițe scurte prin pădure. Nu le caută fiindcă nu au de ce, nu au ce să facă cu ele.
Cred că una din posturile ridicole ale adultului este așteptarea miracolului la care se crede îndreptățit, fiindcă își închipuie că i s-a întâmplat și altcuiva.
O culme a ridicolului este atinsă atunci când adultul, același, începe să creadă în realitate propriilor basme.
Nu știu cum se definește clinic schizofrenia, dar cred că e pe aproape.
Nu vă place?
Cred și eu, dar am exemple. Dacă voi fi destul de nervos, le voi încredința networkului.
Halal!

Ești liber să faci ce vrei abia după ce pierzi totul (Fight Club) — 14 aprilie 2015

Ești liber să faci ce vrei abia după ce pierzi totul (Fight Club)


cimitirul_1_produsSă lucrezi într-un cimitir si să descoperi tocmai acolo că nu poți celebra viața cuiva mai frumos decât prin râs.

De ce Dumnezeu nu ne poate ajuta fără să-l rugăm?

De ce noi nu ne ajutăm semenii? Fiindcă libertatea e fix un vax. Pentru că n-ai cum să fii liber.

Dar cel mai frumos moment e prezentul.

Iar viața e până la urmă un fel de glumă proastă.

Nu văd de ce aș încerca să scriu o recenzie. Mi se pare o carte care trebuie citită și atât. Să scrii despre ea înseamnă să descrii o plăcere, un viciu, ori acestea se trăiesc, nu se descriu.

Reflecții (de cititor):Cărți Google Play — 13 aprilie 2015

Reflecții (de cititor):Cărți Google Play


Consumatorul de suflete, Codin Maticiuc.
https://play.google.com/store/books/details?id=yJL2BgAAQBAJ

De la Nicolae Filimon încoace am impresionat (sau nu?) prin exces. Fie că e vorba de ambiție (Dinu Păturică), de sex (noi îl practicăm mai des și mai bine) – pentru a fi credibil în fața cititorului român, scriitorul are nevoie de un vehicul care să impresioneze, așa cum orice play-boy are nevoie de un automobil vizibil.
Codin Maticiuc scrie de fapt despre singurătate, despre omul pe cont propriu care știe că nu are pe nimeni, că are de ales între mezalianțe sau gestiunea propriei solitudini. O face cu tristețe și cu ironie.

Voi ați avut o dilemă? — 9 aprilie 2015

Voi ați avut o dilemă?


image

Eu am. De când tânărul meu prieten Bobby (să ierte ortografia, eu o aplic din engleză, deformație profesională) m-a antrenat în povestea cu SQS (dacă nu știți ce e, vă spune Google) – mă simt ca în momentul în care agentul de la rutieră îmi face semn să trag pe dreapta. Chiar mai rău. Fiindcă agentul are poezia lui, eu nu trebuie să spun nimic. La SQS e invers. Lumea așteaptă să spun. Ce? Tema e „un om superior”. Drama mea: să le spun adevărul? Omul superior nu există. Există doar omul ambițios, care vrea să fie mai mult. Va reuși? Uneori. Îi va folosi? Poate. Fiindcă toate au un preț. Factura mea e scadentă în 24 aprilie, la Bistrița. Sfaturi?

Ioan Groșan citat la tribunalul bistrițean — 7 aprilie 2015

Ioan Groșan citat la tribunalul bistrițean


ioan-grosan-zf-tifetz-4-465x390

Aflu de la procurorul Andrei Moldovan (SSBN – Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, un veritabil DNA regional), următoarele:

Data: 23 aprilie 2015

Locul: Casa Argintarului (Centrul Cultural German)

Se citează numitul Ioan Groșan, având calitatea de: inculpat

Obiectul învinuirii: a transformat, în formă continuată, literatura în viață și invers, cu posibile consecințe grave asupra codului genetic și codului silvic.

Probatoriu: vezi galeria de mai jos.

Twitter – opțiune clară… — 3 aprilie 2015

Twitter – opțiune clară…


Screenshot - 04032015 - 05:13:30 AM


Această postare nu se adresează „paradoxalilor” adversari ai rețelelor de socializare. Paradoxali? Da. Internetul este un instrument de comunicare. Să-ți faci cont pentru a avea acces pe internet și să refuzi instrumentele, chiar dacă sunt gratuite, e un paradox, nu? Am auzit de atâtea ori explicație: nu mă pricep la… ? Poftim? Nici la scris cu creionul (sau pixul) nu ne pricepem din naștere. Efortul e inevitabil pentru cei care vor să trăiască. Îi înțeleg pe cei care refuză postmodernitatea tehno-capitalistă. Un refuz onorabil, care mă ispiteste uneori. Atunci: fără mobil, fără net, făra tv, înapoi la natură! Dar, dacă tot cochetăm cu tehnologia, de ce să nu mergem până la capăt? Oare chiar așa suntem noi, „încremeniți în proiect”? Fiecare are un răspuns. Al tău care e?

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 6.302 other followers

%d bloggers like this: