Am citit prin anii 90 o carte de sociologie, „România, starea de fapt”. Democrația noastră era definită în paginile ei ca o „democrație de vitrină”. Cu alte cuvinte, o pseudodemocrație. Sau: mimăm democrația.
Ce mai mimăm noi, românii?
Interesul pentru UE. De fapt ne interesează doar banii. Normele lor ni se par aiurea și sunt eventual un pretext pentru bancuri.
Patriotismul. Am avut și avem și patrioți, dar în general această națiune a fost de vânzare cu ajutorul trădătorilor, numiți tradițional „cozi de topor”.
Ortodoxia. Nimic nu se întâmplă fără sobor și suntem foarte religioși în declarații. Dacă doar 50% din religiozitatea declarată ar fi reală, nu am mai avea corupție, criminalitate ș.a.
Aceste rânduri nu sunt originale, ci un copy-paste după Caragiale. El a scris acum o sută de ani. De atunci nu s-a schimbat nimic.
Mi-ai dat o idee genială: cum majoritatea sîntem actori de clasă, ce-ar fi să înfiinţăm studiourile Rollywood? Adică ce, dacă indienii au Bollywood-ul lor, de ce nu l-am avea şi noi pe-al nostru?!
ApreciazăApreciază
Bright idea. Contează pe mine.
ApreciazăApreciază
E adevarat ce spui. Geniul nostru artistic, al romanilor, se manifeta cu predilectie catre arta teatrala. Minciuna, ipocrizia, aparenta, indisciplina, dispretul valorilor sunt multe din „atributele” care ne caracterizeaza dar pe care vrem sa le mascam cu buna stiinta. Asta arata ca suntem constienti de ele. dar ne place sa fim asa cum suntem. Patriotii adevarati au fost „linsati”, tradati, de altii care si-au construit notorietate calcand pe numele lor. Iar UE, ne enerveaza la culme. Ce atatea reguli cand pot sa ne dea banii atat de simplu. Imi amintesc de replia unui tip caruia nu ii placea munca si statea tot timpul acasa ori la carciuma. Acesta ceruse bani imprumut, varului sau. ” Da-mi ca tu ai. Tu muncesti”. „Pai munceste si tu” a fost replica.
ApreciazăApreciază
Cu munca e altă poveste…
ApreciazăApreciază
Eu vad Romania ca o masa uriasa de poker. Pe postavul verde sunt toti banii romanilor, jucam un joc cu miza nula, in care tot ce castiga unii reprezinta pierderea altora. Din pacate la masa sunt prea multi blufori care castiga usor banii fara sa aiba nimic in mana. Aici succesul inseamna castigul, cei cu mai multi bani ii imprumuta pe cei care au iesit de la masa de joc, nu in dorinta de a le mai da o sansa, ci pentru placerea lor de a le mai lua o data banii. Nici macar norocul nu mai are o valoare in acest poker national, atata timp cat si cartile de joc sunt masluite.
ApreciazăApreciază
Inspirată descriere.
ApreciazăApreciază
…si printre toate astea, mai sunt si unii idealisti care spera…to turn of a friendly card! :-))
„And they think it will make their lives easier
For God knows up till now it’s been hard
But the game never ends when your whole world depends
On the turn of a friendly card.” – Alan Parsons Project
ApreciazăApreciază
Reblogged this on CRONICA [R] and commented:
Au trecut 2 ani. Nu s-a schimbat nimic. Înseamnă că modul nostru de viaţă rezistă!
ApreciazăApreciază
excelent, actual si realist post, Zorin…
@”Aceste rânduri nu sunt originale, ci un copy-paste după Caragiale. El a scris acum o sută de ani. De atunci nu s-a schimbat nimic.” – exact!!! – d-aia a si plecat în Germania…
ApreciazăApreciază