de Zorin Diaconescu

Empatia şi omul


Vezi Tweetul lui @ZorinDiaconescu: https://twitter.com/ZorinDiaconescu/status/728483114318712832?s=09

Empatia nu ar trebui să fie generală, nediscriminatorie?
E normal să ne alegem cu cine vrem să fim înțelegător şi pe cine vom judeca implacabil?
Dacă normalitatea e doar o medie statistică şi nimic mai mult, e normal.
Majoritatea are preferințe, deci preferențialitatea e norma, nu excepția.
Vom avea două imagini care se contrazic.
Nici una nu e reală, ambele retușate.
Toate vor să convingă.
Adică să renunț la ideile mele şi să continui cu cele importate.
E ceva în neregulă cu ideile mele?

4 gânduri despre „Empatia şi omul”

  1. Nimic nu trebuie generalizat. Absolut nimic. Generalizarea distruge diversitatea, creativitatea. umanitatea.
    E normal să fiu înţelegător faţă de o mamă cu cinci copii care a furat o pîine, e la fel de normal să fiu implacabil cu un politican care a furat o sută de miliarde ca să-şi construiască cinci vile, să-şi cumpere două iahturi şi să corupă o mulţime de funcţionari.
    E normal să tratăm fiecare individ în parte, în funcţie de factorii reali cumulaţi, nu după sistemul complet imbecil al precedenţei impus de cretinii americani.
    E normal să arăţi umanitate.
    Excepţia de multe ori salvează umanitatea sau o ridică din cloaca în care se complace.

    Oare de aceea sînt reduse la tăcere excepţiile, mai recent…?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. De multe ori întrebarea include și răspunsul. În speță, la întrebarea despre empatie răspunsul nu poate fi decât…empatic. Acest cuvânt are ca rădăcină patia-patosul, simțiriea, ca și compasiunea se referă la simțirea față de altul, față de celălalt. Pot avea empatie pentru cineva cu care rezonez și nu pot empatiza cu un criminal, cu un violator, hoț sau mincinos. Asta nu este discriminare. Față de cei cu care nu empatizez… am compasiune.
    Acum despre preferințe. Alegerea este expresia confuziei, deoarece atunci când alegem suntem dubitativi, de fapt nu știm.
    Normalitatea …este conștientizarea REALITĂȚII…așa cum ESTE, nu cum am vrea să fie, sau cum suntem condiționați s-o credem, iar această realitate nu poate fi înțeleasă în afara compasiunii.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. între empatie, nu ca idee ci ca resursă sufletească care devine tot mai săracă, și lipsa de bucurie firească si de seninătate din lumea noastră, putem vorbi de o relație cauză- efect asupra căreia merită să medităm

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu