Espereu: Înainte de a trăi într-o țară, care… așa și pe dincolo, trăiesc în mine


Pentru mine e mai greu de înțeles. Văd două drumuri. Pe unul scrie vreau să primesc, iar pe celălalt vreau să fiu. Ca să primești trebuie să ceri, să fii mereu nemulțumit, fiindcă oricât ai primi, vrei mai mult, altfel se termină povestea fără happy end. Drumul cu a fi e valabil doar pentru semiautiști, contează pentru tine, nu ai nevoie să fii recunoscut de ceilalți. Cele două drumuri se tot întretaie în viață, răspântiile sunt etapele, seamănă cu crengile unui copac. Oameni fiind, adesea ne îndoim, am vrea să fim pe drumul celălalt și nu pe cel pe care l-am ales. Pe drumul celălalt ar fi la fel. Deasupra e cerul iluziilor, îl vedem în fiecare zi, ne însoțește peste tot dar nu vom ajunge niciodată la el. De aceea scriem, sau citim. Cine nu știe să scrie și să citească, are o mare suferință și un singur leac: biblioteca.

Anunțuri

3 gânduri despre „Espereu: Înainte de a trăi într-o țară, care… așa și pe dincolo, trăiesc în mine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s