de Zorin Diaconescu

Blogul, tentativă de democraţie participativă?


Privesc blogul ca pe o modalitate (deocamdată) nerestricţionată de a-mi exprima opiniile şi de a face schimb de comentarii în cadrul unei comunităţi libere (nedirijate).
Atenţie la deocamdată.
Generaţia facebook nu e un termen născut în mintea utilizatorilor, ci o expresie pusă în circulaţie de inginerii de sistem (nu mă refer la componenta IT).
Asta înseamnă că internetul a intrat în atenţia lor, că reţelele sunt pe punctul să ia locul agenturilor.
Cum în politică unii trebuie să câştige mereu, iar noi să fim cuminţi contribuind la câştigul lor (filosofia răului mai mic), urmează surprize în privinţa modului în care vom utiliza netul în viitor.
Important va fi, ca întotdeauna, cum vom reacţiona noi.
Să ne vedem şi să ne auzim sănătoşi şi să avem puţin noroc, nici cei de pe Titanic nu erau bolnavi.

Posted from WordPress for Android

13 gânduri despre „Blogul, tentativă de democraţie participativă?”

  1. fara Facebook, promovarea aproape ca nu exista si nimeni nu intra de buna voie sa-ti citeasca blogul! mai mult de atat, abia daca si cei abonati mai au timp sa o faca in adevaratul sens al cuvantului. Cu alte cuvinte, aproape ca scriem pentru noi insine si constat cu dezamagire ca titlurile de senzatie si fara continut, fac acel rating vanat de toata lumea. Nu demult, cineva a facut boom cu un titlu licentios, dar a dat „bine” tare la public. 😦 Si atunci? care e scara valorilor la care trebuie sa ne raportam?

    Apreciază

    Răspunde

    1. În primul rând propria noastră raţiune.
      Ea ne ajută să separăm blogurile adevărate, ale căror autori comunică ceva, de falsuri, destinate intoxicării, manipulării, promovării de produse sau persoane, sau pur şi simplu diseminării de confuzie, deoarece unii preferă pescuitul în ape tulburi.
      Nu e cazul să ne descurajăm, avem de unde alege.

      Apreciat de 6 persoane

      Răspunde

  2. Cum eu nu cred in democratie, trebuie sa recunosc totuşi că cea participativă este evident superioară celei reprezentative…dar cum bine sesizezi, în lumea noastră toate lucrurile bune au un sfârşit, în funcţie de interesele altora. Aceşti „altora” ne manipulează întregul comportament. Cum bine spui , noi suntem puşi, sau mai bine zis NE punem doar in situaţia de a REactiona. Habar nu avem ce înseamnă ACTIUNEA, deoarece pentru aceasta este nevoie de INTELIGENŢĂ şi cum inteligenţa se maifestă ca o componentă a LIBERTĂŢII…este clar…sper.
    Când vom deveni inginerii PROPRIULUI nostru sistem, atunci manipulatorilor nu le va mai rămâne decât să se manipuleze între ei…adică să renunţe. Asta înseamnă să devenim CONŞTIENŢI nu atât de lanţurile cu care suntem legaţi, cât de FORŢA ce o reprezintă unitatea spiritulă din care fecem parte şi la care ne interzicem accesul. Cum?! Simplu!..Prin uitare de SINE lăsându-ne prinşi în lupte deşarte, care nu sunt ale noastre, reacţionănd egotic, în termeni colocviali : punând botu la instigatori, fie că ei se numesc politicieni sau preoti, instigatori de iubiri punctuale de patrie, neam, culoare de piele, de competitii inexistente, dar care aduc profit, consumăm ce ni se vâră pe gât, hrană prefabricata chimic, otrăvuri medicamentoase…s.a.m.d.
    Cum să ne fie bine DOAR reacţionand?!

    Apreciază

    Răspunde

  3. interesant pdv, ca de-obicei, mon Colonel… ah, am un cont profesional @ „cartea de moaca”(fesses-bouques!) – atât, iar blogu’-mi e asa cum l-am „botezat”: loc de joaca virtual(a)… 🙂

    Apreciază

    Răspunde

      1. exact, Zorin… „Les adultes qui ne jouent plus ont perdu l’enfant qui vivait en eux et qui leur manquera à jamais…” – „Adults who don’t play anymore have lost the kid who used to live inside them and they’ll miss ‘it’ forever…”(Pablo Neruda)

        multumesc, la fel… norocu’ si soarta ne le facem noi-însine ori ba… alegeri, alternative, decizii personale pe care trebuie sa ni le-asumam ori ba…

        Apreciază

  6. Tendinţa de a „pune cătuşe florilor” va rămâne în arsenalul de luptă al oricărui regim. Bineînţeles, însoţită, mai mult sau mai puţin, de explicaţia că se face asta pentru a-i proteja pe ceilalţi de înţepături sau beţia mirosului puternic, după caz.
    Acuma, deh, nici „grădinarii” nu mai sunt chiar ce-au fost cândva şi nici florile numai nişte ghiocei…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu