… şi restul e literatură

pentru că literatura nu va muri niciodată. Vor muri poeţii, vor falimenta editurile, vor dispărea revistele în neant, dar literatura va rămâne. Literaturii nu-i pasă dacă o citim sau nu, nu-i pasă de conjuncturi şi de concursuri, de societăţi literare, preşedinţi şi contestatari. Literatura poate fi înţeleasă sau nu, cel care pierde este cel care a ratat actul de lectură, cel care câştigă este cititorul. Da, literatura este pentru cititori, ea iubeşte cititorii, îi pasă de ei şi îi va ocroti mereu. Nu se poate spune acelaşi lucru despre raportul dintre literatură şi scriitor. Scriitorul se îndeamnă la un mariaj cu literatura, vrea o relaţie oficială cu ea, poate că râvneşte şi la zestrea ei, pe urmă o poate înşela şi în cele din urmă. cine ne spune că nu o va părăsi? Literatura e circumspectă când e vorba de scriitori, mai limpede e relaţia ei cu poeţii, amanţii eterni ai muzelor şi cei din urmă clienţi ai cârciumilor care fără ei nu ar avea haz. Mă veţi întreba care e diferneţa dintre un scriitor şi un poet? Pentru mine, scriitorul e un statut, poetul e o stare. Mă mai întrebaţi de ce am devenit, aşa, dintr-o dată, patetic? E simplu, am îmbătrânit.