de Zorin Diaconescu

Cronica: abil si mobil


Abil si mobil – cu aceste cuvinte si-a caracterizat unul din fostii mei sefi adjunctul. Mi-au venit in minte chipul si vorbele sale odata cu reflectiile zilnice despre comunicatiile mobile. Citeam recent pe blogul unui prieten (v-as da linkul dar e anevoios pe mobil, cautati va rog Gogea’s blog pe wordpress) – despre intentia de a "descarca" blogul intr-o carte. Wonderful, mi-am zis. Iata o cale de urmat. De la dinamica comunicarii pe blog la stabilitatea si rafinamentul clasic al lui Gutenberg. Nu pot sa nu repet si pentru altii din generatia noastra ca rezervele lor fata de noile tehnici de comunicare sau diar expresia unei comoditati frustrate. Poate se adauga si o doza de viclenie. Nu sunt citit fiindca lumea nu mai citeste. Asadar sunt un geniu neinteles. Wrong. Lumea nu mai are ragazul sa petreaca ore in sir de lectura si melancolie. Nu e foarte comod sa cari tot timpul o geanta de carti dupa tine. Un smartphone sau o tableta e altceva. Cu acest altceva vine ai dinamica comunicarii. De la "publish" la primul raspuns trec uneori doar cateva secunde. Poate citi si raapunde oricine, oricand. S-a terminat cu cercurile de initiati in care se patrundea cu emotie si unde se alcatuiau confrerii tainice. Cultura s-a "democratizat". Trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca imparti oricand cu oricine. Asta presupune reconsiderari masive. Ce se intampla nu e neaparat in beneficiul culturii. Inchiderea ei in turnul de fildes e o solutie care duce la extinctie. Ramane asadar cultura la comun, asa cum reclama noua dinamica a comunicarii. M-am confirmat. Am scris acest text pe un smartphone. Daca aplucatia functioneaza, el va aparea pe blog care-l va trimite mai deparye pe facebook. Sa nu ziceti ca n-am incercat. Have a nice day!

24 de gânduri despre „Cronica: abil si mobil”

  1. 😆 Conu Leonida faţă în faţă cu tehnologia!
    Eh, să ştii că mie nu-mi lipseşte din geantă, pe lângă life saving-ul ruj 😉 – tu, ca bărbat, n-ai cum să înţelegi! – o carte! Niciodată nu ştii când vei avea de omorât niste timp, iar el prefer s-o fac citind.
    Hugs!

    Apreciază

    Răspunde

      1. Mi-am transferat şi eu o carte pe telefon, anul trecut, am găsit-o pe net în format doc – pe atunci nu o găseam în librării! Nu pot să spun că nu mi-a plăcut experienţa, dar nu aş da senzaţia pe care o ai ţinând o carte în mână, pe nici un e-book reader, oricât de superperformant ar fi. Îmi place evoluţia tehnologiei, dar aici prefer să rămân conservatoare.
        Calabalâc, da! Sună bine! 😆

        Apreciază

  3. În afară de cele cîteva typo-uri datorate vizibilităţii scăzute pe ecranul miniatural, lipsa diacriticelor mă scoate din minţi. Nu pot să cred că nu se poate. Iar dacă într-adevăr nu se poate, atunci tehnologia modernă e de rahat. Eu scriu cu diacritice de prin ’97, pe vremea aceea aveam o versiune vestică de Windows 95, nu cea Pan-European, iar configurarea pentru setările regionale româneşti nu era chiar floare la ureche. Însă o făcusem şi-am folosit-o.

    În ziua de azi, configurarea durează mai puţin de două minute (se poate vedea la mine în tutoriale). Dar dacă fandoseala e mai importantă, atunci „smartfoniştii” să scrie – eu n-am să-i citesc. Şi cu atît mai puţin aş citi o carte – oricît de minunată ar fi ea – dacă nu e scrisă corect cu diacritice şi fără greşelile flagrante întîlnite curent prin PDF-uri, spre exemplu documentele scrise în Word (de ce???), unde acea imbecilitate de program înlocuieşte automat toate i-urile solitare sau legate prin cratimă cu I (majusculă).

    Apreciază

    Răspunde

      1. Scîrţîie cît vrei, draga mea, dar 99% dintre utilizatorii acelei „chestii” habar n-au de asta. De ce crezi c-a trebuit să citesc „The catcher in the rye” în versiunea originală englezească, pentru clubul Roxanei? Cînd am văzut din primele rînduri acel I, i-am umplut frigiderul de carne autorului documentului şi l-am azvîrlit cît colo. Ca să nu mai spun de traducere (am scris la ea ce era de zis).

        Apreciază

      3. În primul rînd, trebuie să ştii că există (sau poate apărea) o problemă.
        În al doilea rînd, trebuie să-ţi meargă mintea, să fii capabil să cauţi o soluţie printre toate opţiunile posibile.
        În al treilea rînd, da, trebuie să-ţi pese.

        În momentul în care traduci o carte binecunoscută pe plan mondial şi cititorul găseşte în ea asemenea enormităţi încă din primele cinci rînduri, eşti de maro. Eu aşa consider. 😉

        Apreciază

  4. Ai dreptate. Spre rușinea mea am diacritice pe smartphone, dar mi-e lene să le folosesc. I am to blame, not the device. Cunosc și celălalte slăbiciuni ale tehnologiei față de scrierea corectă în română. La ea a contribuit și lipsa de interes a părții românești, după principiul nostru străbun: las’ că merge și așa. Am pus la inimă ce mi-ai scris și dacă mai postez de pe telefon, promit că voi folosi diacriticele. Please, give me a second chance 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Păi deh, eu am zis: ori că-că, ori că-că. 😉
      Uite, sînt băiat bun de fel (uneori defel, totuşi 😛 ) şi mai ai o şansă de la mine. 😀 Asta fiindcă şi eu cunosc limitările – sau mai bine zis, incompatibilităţile – respective. Am luptat ani de zile să se păstreze compatibilitatea cu Windows 9x în aplicaţii şi ştiu că e posibil, însă cu ceva eforturi pe care unii ba nu vor să le depună, ba sînt înghiontiţi de către „cineva” cu interese mari ca să se lepede. Acum deja s-a generalizat starea de incompatibilitate, însă eu nu am încetat să lupt.
      (scuze pentru scurtul off-topic)

      Apreciază

      Răspunde

      2. Într-adevăr. Din păcate, principiile nu mai sînt demult văzute drept ceea ce sînt cu adevărat, ci sînt găsite rapid metode pentru a le săpa şi distruge din temelie. Probabil m-am învăţat să suflu în iaurt. 🙂

        Apreciază

    2. Şi eu am diacritice pe smartphone, dar , la fel tine, nu le folosesc. Deşi mi-am luat un Xperia Pro cu tastatura glisantă, special pentru un scris cât mai confortabil, tot n-o fac! N-am dat de nimeni care să-mi facă observaţie – până acum! 😉
      De când cu Dragoş, visez diacritice! 😆

      Apreciază

      Răspunde

      1. Eu n-am văzut abecedare opţionale fără diacritice. Şi cînd oi vedea, am să-i omor pe autori cu mîinile mele, ca duşmani ai poporului.

        Aşa că atîta vreme cît avem o limbă naţională şi oficială, s-o folosim. Uită-te la italieni, francezi, unguri, nemţi, suedezi, norvegieni, etc – toate popoarele care au caractere speciale în alfabet, le folosesc curent, de ani de zile; numai la noi se presează de undeva dintr-o nebuloasă, folosirea unui scris incorect.

        Apreciază

      2. Ai dreptate!
        Tu ai tastatură cu minunatele caractere româneşti – observi cum am strecurat „minunatele„ pentru a nu comite o cucafonie 😆 – sau foloseşti tot infama combinaţie de taste?

        Apreciază

      5. „O imagine valorează mai mult de o mie de cuvinte”. În plus, cine mai dă pe aici poate vrea să afle detalii despre ce şi cum – deşi speranţele ca asta să se întîmple sînt slabe – aşa că prefer să îndrum cititorul spre adresa corectă pentru aflarea informaţiilor. Leneşo! 😛

        Dar dacă vrei să ştii neapărat, da, le am direct, pe layout RO şi scriu aşa în timp real – întreab-o pe Aurora, dacă nu mă crezi. 🙂

        Apreciază

Lasă un comentariu