Espereu: Cum poți să cucerești inutilul și să te sacrifici degeaba


http://www.guardian.co.uk/world/2013/jun/09/edward-snowden-nsa-whistleblower-surveillance

O problemă de logică. Toată teoria și agitația conspiraționistă are un singur cusur, dar acesta e fundamental: e lipsită de sens.

Nu are nici un rost, om fiind, să condamni natura umană.

Dacă natura noastră ne îndeamnă să dominăm, vom domina cât vom exista ca specie. Diferența va fi doar oportunitatea de a domina, pe care unii o au și alții nu. Nimeni încă nu a reușit să demonstreze că persoanele care nu au oportunitatea de a-i domina pe ceilalți nu ar face-o dacă li s-ar ivi prilejul. Dimpotrivă, luptele pentru libertate, adică împotriva dictaturilor, au sfârșit prin a genera alte dictaturi.

Pe scurt: dictatura e în om, nu în dictator, care dictator e doar un caz particular. Ce ar fi să acceptăm propria noastră natură și să nu ne mai războim atât cu ea. Vorba americanului: „Shit happens”.

Anunțuri

9 gânduri despre „Espereu: Cum poți să cucerești inutilul și să te sacrifici degeaba

  1. Şi românul are o vorbă pentru asta: LAŞITATE.

    Hai să-ţi explic: TOATE ţările sînt conduse de dictatură. Nu există excepţie. Diferenţa însă, e dată de FELUL de dictatură. Pentru că poate fi dictatura binelui şi dictatura răului. Cea din urmă însă, prevalează.

    De ce se întîmplă asta? Am spus la început: laşitatea. Majoritatea covîrşitoare a oamenilor e compusă din laşi, sau mai bine zis de indivizi care îşi văd de treaba lor (sau caută prin toate mijloacele s-o facă). Iar atunci cînd dictatura curentă depăşeşte capacitatea lor de acceptare, se iscă revoltele. Dar cine se va ridica din aceste revolte: laşii? O, nu! Tot dictatorii, fiindcă doar ei sînt cei ce au curajul să iasă în faţă, avînd un scop mult mai precis şi ascuns decît oamenii „de rînd”: ei vor să conducă. Şi de fiecare dată, cineva, o „eminenţă cenuşie” e în spatele lor, „ajutînd”.

    Aşadar, cu fiecare aşa-zisă schimbare „de regim”, dictatorii vor fi înlocuiţi cu alţi dictatori. Fiecare cu propria agendă, dar – în mare – deloc diferiţi de precedenţii. De aceea, de aproape un sfert de secol, România e la fel de mizerabilă – şi la propriu şi la figurat. De fapt, aş putea extinde perioada asta pînă la originile comunităţii care a generat România de astăzi, dar cum nu am fost acolo în persoană, nu pot garanta veridicitatea afirmaţiilor. Însă ultimul sfert de secol l-am trăit first-hand, aici, în ţara asta simultan rîvnită şi batjocorită, şi de către străini şi de către români.

    Apreciază

      1. Cum face un popor needucat să-şi găsească dictatorii cei buni, să-i ridice pe tron şi să-i păstreze acolo, apărîndu-i de cei răi – dinăuntru sau dinafară – care inerent le vor vrea capetele? Căci pînă acum ne-au fost aleşi (deşi ni se aruncă în faţă că noi i-am ales şi e parţial adevărat) numai de-ăia răi sau fără cojones.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s