Memoriile unui majordom posibil

„Poezia nu aduce bani, nici banii poezie”.
(Învăţat englez, sec. XVI)
1.
„Aristocrat noninteligent şi digestiv” obişnuia să-mi spună prietenul K. N-are importanţă dacă avea dreptate sau nu. Rostind un cuvânt îi dai ireversibil viaţă, nu mai ai cum să-l omori. Prin repetiţie se naşte mitul, adică o poveste, de obicei din vremuri de demult. Ce înseamnă „de demult”? Un timp neprecizat, adică existent în măsura în care vorbim despre el. Dacă aş fi trăit într-o societate în care să existe aristocraţi, poate aş fi aspirat la cariera de butler. Eu n-am văzut aristocraţi decât în filme. Dar acestea sunt detalii, ele nu fac parte din poveste.
Povestea începe întotdeauna aici şi acum. Cred că am făcut o descoperire, dar asta nu interesează pe nimeni. Aşa că n-am să vă plictisesc cu detalii. Mă mulţumesc să vă spun că memoria mea a început să funcţioneze ca internetul, deschizi o fereastră, alte 3 se deschid singure – termenul tehnic e „pop-up window”, când e vorba de net, deci există şi „pop-up memory” – ferestrele se suprapun şi eu închid ochii de teamă să nu mă trezesc că încep să gândesc publicitate. Sunt totuşi destul de liniştit în această privinţă, cu stilul meu arhaic (doar text, fără animaţie), nu se va rătăci nici un clip rebel printre sinapsele mele.
Pe urmă starea mea de spirit se strică, fiindcă oricât vrei să descoperi ceva nou pe ecran, tot ajungi la concluzia că ai mai văzut filmul ăsta. Barth are dreptate, Şeherezada nu mai are subiecte noi, ea continuă să povestească doar pentru a-l ţine ocupat pe şah, să-l facă să uite că în fond trebuia să ordone decapitarea ei.
Cam din acelaşi motiv am scăpat eu, până în prezent cel puţin. Nimeni încă nu a ordonat decapitarea mea, fiindcă nu am făcut nimic important, care să merite osteneala. Fac ce fac şi iar ajung la descoperirea mea, cu care n-am vrut să vă plictisesc, care s-a produs din cauza memoriei pop-up şi care,de ce nu, ar fi posibil să poarte într-o bună zi un nume: teoria insuccesului. Da aţi citit bine, a insuccesului, nu a succesului, succesul îţi aduce mai devreme sau mai târziu numai necazuri, insuccesul te ajută să supravieţuieşti. Încă nu intru în detalii, chiar dacă e duminică, o zi potrivită pentru predicatori.
Vreau doar să vă asigur de onestitatea mea în privinţa profesiunii de butler. Eu văd în aceste personaje nişte creatori de atmosferă plăcută, nişte oameni care ştiu să-i facă pe ceilalţi să se simtă bine. Fără îndoială că şi această profesie are legătură cu teoria insuccesului. Întotdeauna, oamenilor le-a făcut plăcere să-l vadă pe altual mai necăjit decât ei. Un butler învaţă în acest sens mai multe proceduri, dar n-are rost să ne apucăm acum de teorie. Dacă veţi avea răbdare să citiţi şi episoadele următoare – (asta presupune că eu voi avea răbdare să le scriu) – veţi afla mai mult.