de Zorin Diaconescu

Postare nerecomandată minorilor


Criteriul pedagogic invocat în titlu este: protejarea miorilor faţă de scene violente, care i-ar putea afecta emoţional.

Cu toată admiraţia pentru strădania şi profesionalismul pedagogilor noştri, întreb (atâta timp cât mai avem dreptul să întrebăm) – cum îi pregătim pe „minorii” noştri pentru violenţă? Ei sunt, totuşi, „majorii” de mâine iar lumea în care trăim este o lume violentă (şi va fi la fel de violentă şi în viitor).

Citim cu sufletul plin de admiraţie despre o lume posibilă, în care mielul se va juca ocrotit de leu sau de lup, într-o armonie desăvârşită. E frumos ce scrie acolo. Hârtia suportă, imaginaţia noastră zburdă fericită. De fiecare dată urmează însă un Welcome to the real world! (Bine aţi venit în lumea reală! – pentru cei care nu agreează limba lui Shakespeare).

În lumea reală se fură, se minte, se abuzează şi se foloseşte forţa. În lumea reală funcţionează principiul renunţării la principii, nu există modalitate josnică, odioasă, mizerabilă de a obţine victoria, există doar victorie.

Sigur că de la bucata de lemn transformată în măciucă la bomba inteligentă există o diferenţă, însă principiul rămâne acelaşi: adaptabilii înving.

Iată şi o secomandare pentru viitoare reflecţii (şi / sau comentarii):

10 gânduri despre „Postare nerecomandată minorilor”

  4. Iar ai aruncat mielul în mijlocul haitei de lupi. Dintotdeauna şi pentru totdeauna orice teorie aplicată en-gros va eşua într-o proporţie suficient de însemnată. Indiferent ce am alege – să protejăm generaţia tînără de „rău” sau s-o învăţăm toate şiretlicurile pentru a se apăra de el – certitudinea este că mereu va exista fie o parte din ei care se va folosi de învăţături pentru a face rău, fie rămăşiţele generaţiilor mai vechi care vor profita de neştiinţa şi naivitatea celor tineri. Nu există soluţie global-aplicabilă, ci numai soluţii individuale.

    În ce priveşte filmul recomandat, deşi mi-am impus să stau departe de orice „noutăţi” scoase de cinematografia americană – care, sincer să fiu, sînt mai mult desene animate (CGI, desigur) decît actori reali şi pure acting – s-ar putea să fac o excepţie pentru el, atît datorită subiectului cît şi prezenţei lui Mélanie Thierry care m-a tulburat prin apariţia în ‘The legend of 1900’ (‘La leggenda del pianista sul oceano’).

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Mmm…da… „rezervistule”…Suntem cu toţii rezervişti, atâta timp cât ştim, vedem, trăim toate acestea, daaar în mod paradoxal…NU facem nimic…în afară de a le inventaria (?!).Punct şi de la capăt.
    Aşa este, elducorand în mod total nejustificat realitatea, nu facem decât să ne iluzionăm lamentabil…dar nici învârtirea în rana a cuiului ruginit al proprilor acţiuni, nu rezolva problema de fond. Cel mult adânceşte şi însângerează rana. Şi atunci?!…Nu trebuie oare să găsim o cale CONCRETĂ de a înţelege CAUZELE profunde care GENEREAZĂ o astfel de situaţie INACCEPTABILĂ ?!
    Mă văd nevoit, cu tot respectul datorat tuturor părerilor( dar doar atât), să trag plăcinta pe spuza pe care o susţin eu pe blog…Dacă n-aş crede în „spuza” pe care o susţin şi tot suflu în ea …n-aş mai fi aici, în lumea blogheristilor…
    Este nevoie de o profundă resurecţie interioară asupra modului vicios de funcţionare a gândirii…Fără această…toată zbaterea este a peştelui pe uscat…MOARE ! Nu este locul lui acolo, cum nici al nostru în lumile moarte ale trecutului şi iluzorii ale viitorului. Este pe cât de simplu…pe atât de complicat de înţeles, deoarece „observatorul” se confundă cu lucrul observat şi aceasta este normal să se întâmple până la un punct…Punctul acela este COMSTIENTIZAREA, faptul că nu suntem obişnuiţi cu această atitudine ca mod de operare permanent.
    Gata…totuşi….doar am blogul meu…Nu?!
    Rezervistule, trebuie să nu mai avem „rezerve” şi să ieşim în câmp deschis…Asumarea este fără anestezie… aşa este, la început doare, dar trece când REALIZĂM că durerea era indusă de noi înşine… Trăind însă anesteziaţi…NU TRĂIM..
    Sper fara sa sper…ca am fost inteles?!
    Oare?!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Pingback: Geometrie | Bursucel's Blog

Lasă un comentariu